In asteptarea lui Mos Craciun, m-am gandit sa-l tentez cu niste bunatati, poate vine cu tot ceea ce am pus pe lista :). Dupa cum ati vazut, carnatii sunt gata, am facut si o mica degustare, sunt excelenti! Insa se cere si ceva mai dulce.
Pana sa fie gata restul bunatatilor pe care le vom pregati pentru zilele Craciunului, am rezolvat cu turta dulce. De fapt, e mai bine ca turta dulce sa fie pregatita din timp, e mult mai gustoasa daca se pastreaza un pic in camara la racoare.
Iata ingredientele folosite:
– 200 grame unt cu 80% grasime
– 250 grame zahãr brun
– 200 grame fãinã de secarã
– 300 grame fãinã de grâu
– 1 plic praf de copt
– 3 oua
– 1/2 lg sare
– mix de condimente, format din: scortisoara (1 LG), nucsoara (1 lg), ghimbir (1 lg), cuisoare (1 lg), enibahar (1 lg) – condimentele sunt macinate
Intr-un castron am amestecat faina, faina de secara, condimentele, zaharul, sarea si praful de copt.
Am spart apoi peste cele 3 oua si am adaugat si untul taiat bucatele mici (untul l-am scos din frigider cu vreo ora inainte de preparare, ca sa poata fi mai moale si usor de manevrat). Si de aici inainte …. framantat, framantat si iar framantat, pana se topeste tot zaharul. Marturisesc ca am trisat si am bagat 30 de secunde la microunde, sa se incalzeasca un pic amestecul si sa se dizolve mai rapid zaharul :).
Am acoperit apoi castronul si l-am pus la frigider; este suficienta jumatate de ora, insa eu l-am tinut mai mult, din motive obiective, si anume hranit copii. 🙂
Cand l-am scos din frigider, l-am mai framantat putin si am intins o foaie de ~5 mm grosime. Am taiat apoi cu ajutorul sabloanelor braduti, stelute, inimioare si floricele.
Am avut ajutor de nadejde in Toni, care a taiat si ea destule turtite. Aluatul care ramane in jurul formelor se framanta si se intinde din nou, si tot asa pana nu mai ramane nimic. Am copt in cuptorul incins la 175 de grade, cate 15 minute fiecare tava.
Turta dulce se pastreaza in cutii metalice, la loc intunecat si racoros. Si cand am terminat de copt, am constatat ca nu am nicio cutie frumoasa in care sa pun turta. Am intors dulapurile pe dos si am gasit o cutie veche de biscuiti, pe care am reconditionat-o cu putina vopsea argintie, bumbac verde pentru interior si fundite rosii si argintii pentru exterior; acum e tocmai potrivita.
Problema e ca turta dulce a avut un maxim succes la Toni (la Adi mult mai putin), asa ca acum cutia e pe jumatate goala; asta inseamna probabil o noua “runda” de turta dulce pana vine Mosul!
Pofta buna!
