Pentru ca suntem inca in Post, am gatit ceva potrivit; ce-i drept, reteta am facut-o pe la inceputul Postului, dar inca nu s-a terminat, asa ca eu cred ca e binevenita.
Am vazut reteta intr-o carte de bucate cu mancaruri de Post, dar am facut niste modificari; reteta din carte continea si ciuperci, dar nu avem “pe stoc” la momentul cand m-am apucat de treaba; asa ca am improvizat putin.
Marturisesc ca nu am mai facut niciodata pana acum clatite de post; clatite clasice (de dulce) faceam intr-o perioada pe banda rulanta, dar am incercat sa mai temperam nitel consumul :), asa ca le tot evit. Despre cele de post, sincer, nu credeam ca din faina, praf de copt si apa minerala o sa iasa mare lucru, insa surpriza mare, au iesit excelente, si nu am sesizat o diferenta de gust seminifcativa fata de gustul celor facute si cu ou&lapte. Am pus intr-un castron ~ 1 litru de apa minerala; in alt castron am amestecat faina cu un pliculet de praf de copt; ideal e sa le cernem impreuna, dar ma cam grabeam :).
Nu stiu cata faina era, as estima undeva la maxim jumatate de kg; am incorporat faina in apa minerala si am amestecat bine sa nu faca niciun fel de cocoloase; rezultatul final trebuie sa fie un lichid cremos, aproape de consistenta unei smantani (nu din aia grasa grasa đŸ™‚ ).
Le-am prajit pe tigaia de teflon, cu cate un strop mic de ulei (desi poate ar fi mers si fara, dar parca fara ulei isi schimba gustul); atentie, pentru prima clatita, trebuie incinsa tigaie foarte bine, astfel riscam sa se strice clatituta.
Mi-au iesit vreo 14 clatite, insa nu le-am folosit pe toate la tort, am mai si mancat :).
Cu un ochi aruncat la tigaia cu catite, am tocat o ceapa mare si vreo 3-4 catei de usturoi. Le-am pus intr-un vas cu 2 linguri de ulei, putina apa si un cub de legume si am lasat pe aragaz sa se inmoaie; am adaugat apoi o punga de spanac congelat (de 1 kg) si am asezat capacul peste vas.
In alt vas am pus o ceasca de orez (cu bobul lung), 2 linguri de ulei de masline, un cub de legume si o ceapa mica taiata feliute; peste toate am turnat ~ 3 cesti de apa, am pus capacul si am lasat orezul sa “creasca”. S-a facut destul de repede.
Dupa ce spanacul s-a-nmuiat si a fiert putin, am adaugat si 3-4 linguri de bulion; l-am mai lasat pe aragaz pana a fiert bine si a scazut toata apa.
Am amestecat apoi spanacul gata facut cu orezul fiert; a iesit o cantitate generoasa, asa ca au ramas si vreo 2 portii independente de spanac cu orez.
M-am apucat apoi sa asamblez tortul; nimic deosebit: o clatita, un strat de spanac cu orez, o clatita, un strat de spanac cu orez, …, pana cand am ajuns la o inaltime pe care am considerat-o potrivita pentru tortuletul meu.
Si desi nu pare foarte mare, am mancat vreo 3 zile din el si-am mai dat si la musafiri; este foarte satios, o felie moderata este mai mult decat suficienta pentru o masa.
Ce mi-a placut la ideea asta de tort de clatite este varietatea compozitiilor; sunt atat de multe “umpluturi”, incat nu stiu care ar merita sa o incerc mai devreme :).
A mancat si Toni o feliuta subtire dar a fost muuuuuuuuuuult mai incantata de clatita cu magiun!
